Turnul Dogarilor şi câteva bucăţi de zid ce se întind pe câteva sute de metri sunt singurele elemente care mai aduc aminte despre faptul că Bistriţa a fost cândva o cetate fortificată. Dacă iniţial rolul turnului era de observare, ulterior acesta a fost utilizat ca loc de detenţie pentru prostituate, iar în prezent găzduieşte o expoziţie de măşti ţinută însă sub lacăt.
Construcţia datează din secolul al XV-lea şi este singurul turn de flancare păstrat împreună cu fragmentele din curtină refăcute. Turnul a fost reabilitat în 1926 şi în 1976-1977, lucrările modificând puţin aspectul iniţial al acestuia. Turnul are 10 metri înălţime şi este împărţit în patru niveluri. Intrarea se face prin două uşi, una semi-circulară situată pe perete din faţă al turnului, pe unde se pătrunde la primul etaj şi alta laterală, cu ajutorul căreia se ajunge la nivelurile superioare. Câteva geamuri mici, unele sub formă de cheie întoarsă, permit luminii să treacă, acestea având şi rol de puncte de observaţie şi de tragere. Astfel de puncte de observaţia şi de tragere dreptunghiulare, sunt prevăzute şi în zidul de lângă turn, la care se ajunge cu ajutorul unui balcon.
Cetatea avea 18 astfel de turnuri de observare, Turnul Dogarilor fiind singurul care încă mai este în picioare. Curtea Imperială de la Viena a dat dispoziţii în anul 1863 ca fortificaţiile, zidurile, porţile şi turnurile, să fie dărâmate. Dărâmarea acestora însemna în mod simbolic o rupere de trecut.
